- 29/11/2021
- lilia.nenescu
- No Comments
Comentăm Hotărârea Instanței pe Cazul Guguță. Interes public sau opinie publică?
Pe 30 noiembrie 2021, la Curtea de Apel Chișinău are loc următoare ședință de judecată pe cazul Guguță.
În acest sens, considerăm oportun să comentăm ultima Hotărâre a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani), emisă la data de 26 mai 2021 pe cauza de contencios administrativ inițiată de SRL „Regata Imobiliare” împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Primarului General al municipiului Chișinău.
În cadrul consultației, ne propunem să analizăm dacă au existat temeiuri fondate pentru ca instanța să fi hotărît în favoarea interesului public.
Video de Cristian Doroftei
I. PĂRȚILE LITIGIULUI
- Reclamant: SRL „Regata Imobiliare”
- Pârâți: Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Primarului General al municipiului Chișinău
- Intervenienții: Asociația Oștească „Centrul de Urbanism” și Ana-Maria Popa (Occupy Guguță)
II. OBIECTUL LITIGIULUI
Compania Regata Imobiliare SRL a solicitat în instanță anularea următoarelor acte administrative:
- decizia Consiliului Național al Monumentelor Istorice din cadrul ședinței nr.16 din 16 octombrie 2019, în privința abrogării avizelor pozitive al Consiliului Național al Monumentelor Istorice aprobat în cadrul ședințelor nr.1 din 17 ianuarie 2019 și nr.12 din 19 iulie 2018 pentru schița de proiect și proiectul de execuție privind construirea unui centru social-cultural și de agrement, din str.Maria Cebotari, nr.20, mun.Chișinău,
- aprobarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării din 18 octombrie 2019 a deciziei Consiliului Național al Monumentelor Istorice din cadrul ședinței nr.16 din 16 octombrie 2019)
- dispoziția Viceprimarului municipiului Chișinău, Victor Chironda, cu nr.883-d din 24 decembrie 2019 „cu privire la revocarea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.814/18 din 18.12.2018” și dispoziția nr.353-d din 21 iulie 2020 „cu privire la completarea dispoziției nr.883-d din 24 decembrie 2019”
III. CONTRA-ARGUMENTE REFERITOARE LA TEMEIURILE INVOCATE DE REGATA IMOBILIARE
Pentru a înțelege în ce măsură instanța putea decide în favoarea interesului public, vă propunem să analizăm temeiurile invocate de RI
Temeiul 1: decizia CMC prin care au fost stabilite hotarele Grădinii Publice este ilegală pentru că CMC nu are competența de a stabili hotarele zonelor protejate, respectiv, cafeneaua Guguță nu face parte din zona protejată a Grădinii Publice.
Contra-argumente:
În primul rînd, RI, a omis să menționeze că în textul deciziei CMC se menționează la baza legală nu doar Legea cu privire la Administrația Publică Locală dar și Legea cu privire la Spațiile Verzi.
Iar conform art. 10 lit d) din Legea cu privire la Spații Verzi, APL are competența de a stabili hotarele spațiilor verzi. E un fapt incontestabil că Grădina Publică este atît monument de categorie națională, cît și…spațiu verde cu statul de Grădină Publică.
Grădina Publică ”Ștefan cel Mare și Sfânt” este înregistrată cu nr. 1 atît în Registrul Monumentelor de categorie națională, cît și în lista spațiilor verzi gestionate de Î.M. Spații Verzi (conform Anexa nr.1 La Regulamentul privind delimitarea, gestionarea și protejarea spațiilor verzi din municipiul Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 6/10 din 18.07.2017). Astfel, decizia CMC nu stabilește zona de protecție a monumentului Grădina Publică, dar hotarele Grădinii Publice ca spațiu verde.
În al doilea rând, Regata Imobiliare a afirmat că CMC n-are dreptul să stabilească hotarele zonelor protejate, care în conformitate cu art. 12 din Legea privind ocrotirea monumentelor ar trebui să țină de competența organelor abilitate cu ocrotirea monumentelor împreună cu Ministerului Economiei și Infrastructurii și a Academiei de Științe. Or, art. 12 nu se referă la stabilirea hotarelor zonelor protejate, dar la întocmirea listei cu privire la zonele protejate.
Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 2 din HG Nr. 1009 din 05.10.2000 despre aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite, APL are competențele următoare:
- să stabilească utilizarea judicioasă a monumentelor amplasate în teritoriul administrativ.
- să determine zonele protejate pentru obiectivele de patrimoniu natural şi construit de importanţă naţională şi internaţională
- să delimiteze zonele cu valoare de patrimoniu cultural, istoric sau natural;
- să stabilească utilizarea judicioasă a monumentelor amplasate în teritoriul administrativ.
Temeiul 2: avizele nu puteau fi retrase pentru că titularul avea un drept dobândit.
Contra-argumente:
Dreptul la proprietate ca și oricare alt drept nu este absolut. Acesta este limitat în primul rând de cauza de interes public și utilitate publică. Astfel, Legea Nr. 488 din 08.07.1999 prevede dreptul statului de expropriere pentru cauza de utilitate publică. Art. 5 alin (1) lit m) din prezenta lege prevede că se consideră de utilitate publică lucrările de: salvare, protejare şi punere în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii. Reiterăm că Grădina Publică Ștefan cel Mare face parte din patrimoniul cultural și istoric al RM fiind inclusă în Registrul Monumentelor. Iar terenul pe care se află clădirea Cafenelei Guguță prin decizia CMC nr. 6/28 din 27 iunie 2013 face parte din suprafața Grădinii Publice.
În al doilea rînd dreptul dobândit al RI nu este dreptul de proprietate asupra clădirii Cafenelei Guguță, ci un drept real limitat – dreptul de superficie care îi permite RI să folosească terenul public pentru a edifica o construcție nouă cu condiția respectării regimului de înălțime actual (acestea sunt condițiile stipulate de către CMC în decizia cu privire la darea în arendă a terenului public din str. Maria Cebotari, 20 dar și în contractul de arendă a terenului). Diferenta dintre dreptul de proprietate și dreptul de superficie constă în faptul că dreptul de proprietate are caracterele de absolut, exclusiv și perpetuu, pe cînd dreptul de superficie are caracterele de alienabil, transmisibil, temporar. RI are dreptul de superficie pentru că acesta reprezintă unica cale legală prin care un teren din domeniu public al statului (care este inalienabil și nu poate fi înstrăinat) poate ajunge în circuitul civil. Superficia oferă autorităților publice posibilitatea de a controla modul în care este utilizat bunul public, în cazul nostru terenul de pe Maria Cebotari, 20 și de a impune condiții cu privire la modul de folosință al terenului. În cazul nostru condițiile țin de respectarea regimului de înălțime.
Prin acțiunile RI de a anula în instanță însăși natura contractul de superficie și anume prin solicitarea anulării sintagmei ”fără dreptul de privatizare” dar și prin solicitarea anulării condiției cu privire la regimul de înălțime, RI nu a acționat cu bună credință în raportul contractual încheiat cu CMC și astfel a încălcat principiul fundamental al dreptului civil consacrat în Art. 11 din Codul Civil și anume principiul bunei credințe. Buna credință, astfel trebuie să întrunească patru elemente: corectitudine, onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte părți. Iar alin (2) stipulează că ”în special este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile sau comportamentul pe care l-a avut anterior”. În cazul nostru, prezumăm conform logicii juridice de încheiere a unui contract de vînzare-cumpărare, că atunci cînd RI a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a clădirii a cunoscut despre toate circumstanțele bunului pe care îl procura, inclusiv despre faptul că terenul pe care se află bunul este în domeniu public și că acesta prin natura sa juridică dar și contractuală nu poate fi înstrăinat, cît și despre condiția specifică din contractul de arendă cu privire la respectarea regimului de înălțime.
Temeiul 3: deși abrogarea acestor acte administrative a survenit ca urmare a unui demers din partea societății civile adresate către MECC pe data de 9 octombrie 2019, totuși nu s-a ținut cont de termenul de prescripție pentru înaintarea cererii prealabile de retragere a unui act administrativ, care conform art. 165 din Codul Administrativ este de 30 de zile.
Contra-argumente:
Regata Imobiliare a clasificat în mod eronat și rău intenționat petiția adresată de către un grup de activiști către MECC drept cerere prealabilă. Ori cererea prealabilă și petiția sunt instrumente diferite reglementate de către Codul Administrativ. Art. 9 definește petiția drept orice cerere, sesizare sau propunere adresată unei autorități publice de către o persoană fizică sau juridică. Art. 19 din Codul Administrativ definește cererea prealabilă drept instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative. Diferența majoră dintre aceste două instrumente este că, cererea prealabilă are termenul de prescripție de 30 de zile de la data emiterii actului administrativ, iar petiția nu are reglementat un termen de prescripție. Mai mult decît atît, art. 162 (2) precizează că dacă autoritatea publică nu soluționează petiția în termenele prevăzute de prezentul cod, persoana afectată este în drept să depună cerere prealabilă. Astfel, Codul Administrativ delimitează încă o dată diferența dintre aceste două instrumente diferite petiția și cererea prealabilă.
Totodată, chiar dacă clasificăm petiția înaintată de către un grup din societatea civilă drept cerere prealabilă, este just să ținem cont de prevederile art. 165 (2) din Codul Administrativ. Astfel, ”dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau este indicată incorect, cererea prealabilă poate fi depusă în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ ori a respingerii petiției”. Menționăm că avizele CNMI, aprobarea MECC sau certificatul de urbanism nr.814/18 din 18.12.2018 nu conțin informații cu privire la exercitarea căilor de atac. Astfel, termenul legal de înaintare a cererii prealabile nu este de 30 de zile după cum invocă RI, dar de 1 an. În consecință, demersul înaintat de societatea civilă se încadrează în termenul de prescripție de un an.
Temeiul 4: CNMI n-are competența să abroge actele administrative cu efect retroactiv, art. 30 din Codul Administrativ.
Contra-argumente:
Pentru anularea avizelor CNMI a fost urmată aceeași procedura ca și în cazul emiterii avizelor de către CNMI. Potrivit pct.20 din Regulamentul de funcționare a CNMI, avizul se adoptă de către Consiliu, iar Ministerul Culturii îl aprobă şi îl eliberează solicitantului Astfel, inițial CNMI a anulat avizele emise de consiliu, iar ulterior MECC a aprobat decizia CNMI, astfel acest act administrativ a căpătat putere juridică.Conform art. 8 alin (7) din HG nr. 691 din 30.08.2016, cu privire la organizarea și funcționarea MECC, ministerul are competența de a abroga acte ce contravin legislaţiei ale instituţiilor publice în care are calitatea de fondator, iar CNMI este un organ colegial care se subordonează MECC.
Conform art. 30 din Codul Administrativ, Autoritățile publice pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, doar în situațiile în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.
Interesul public, vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiții (art. 18 din Codul Administrativ).
Retragerea avizelor CNMI, a aprobării MECC și a dispoziției viceprimarului au vizat interesul public pentru că:
1. vizează realizarea competențelor APL:
- administra bunurile domeniului public şi ale celui privat ale localității, Legea cu privire la administrația publică locală, art. 14 alin (2) lit b).
- contribui, în condiţiile legii, la protejarea patrimoniului cultural imobil, a patrimoniului cultural imaterial şi mobil, a monumentelor de for public, a rezervaţiilor culturale şi naturale, situate pe teritoriul administrat, Legea cu privire la administrația publică locală, art. 14 alin (2) lit v1).
- preciza, în comun cu organele subordonate autorităţii centrale pentru mediu, şi stabilesc hotarele spaţiilor verzi, Legea cu privire la spații verzi, art. 10 lit d).
- organiza paza şi protecţia spaţiilor verzi, Legea cu privire la spații verzi, art. 10 lit k).
- exercita control asupra măsurilor de protecţie a monumentelor, soluţionarea problemelor ce ţin de măsurile respective, Legea cu privire la ocrotirea monumentelor, art. 15
- delimita zonele cu valoare de patrimoniu, determina zonele protejate pentru obiectivele de patrimoniu natural şi construit de importanţă locală, naţională şi internaţională,
- stabili utilizarea judicioasă a monumentelor amplasate în teritoriul administrativ, HG Nr. 1009 din 05.10.2000 despre aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite.
2. vizează realizarea competențelor MECC de a:
- abroga acte ce contravin legislaţiei ale autorităţilor administrative, precum şi ale instituţiilor publice în care are calitatea de fondator, art. 8 alin (7) din HG nr. 691 din 30.08.2016, cu privire la organizarea și funcționarea MECC.
- ţine evidenţa patrimoniului cultural și a controla utilizarea lui, precum și de a conlucra în permanenţă cu proprietarii monumentelor şi imobilelor din cadrul zonelor protejate în vederea întreţinerii şi bunei utilizări a patrimoniului, art. 4 din HG nr. Nr. 1009 din 05.10.2000 despre aprobarea Regulamentului privind zonele protejate naturale și construite.
3. vizează drepturile persoanelor la un mediu sănătos.
Art. 37 din Constituția RM, dar și art. 11 din Legea cu privire la spațiile verzi recunoaşte dreptul fiecărui om la un mediu sănătos şi estetic plăcut, precum şi la odihnă în spaţiile verzi.
Credem că avizarea și emiterea unui certificat de urbanism pentru o construcție de 8 etaje, în Grădina Publică, în locul cafenelei Guguță, va afecta negativ Grădina Publică, care conform destinației de spațiu verde are funcția de a îmbunătăţi calitatea mediului prin reducerea poluanţilor, reducerea zgomotului și influențarea pozitivă asupra stării de sănătate fizică şi psihică a oamenilor. Iar construcțiile (mai ales de dimensiuni mari) în spațiile verzi, periclitează aceste funcții vitale ale spațiilor verzi. Principalele forme de poluare care vor afecta grădina publică sunt: poluarea atmosferică cu praf și particule toxice ale materialelor de construcție și poluarea fonică de la mașinile și utilajele de construcții. Ori, conform statisticilor, domeniul construcției este unul dintre cel mai poluant domeniu. Astfel, acesta se face responsabil de 20%-40% din emisiile de carbon. Mai mult, această construcție va afecta negativ peisajul Grădinii Publice, în special datorită lucrărilor de excavare și curățire a terenului pentru construcție, și va afecta calitatea solului prin compactarea acestuia în urma transportării și depozitării materialelor de construcții.
4. vizează realizarea drepturilor persoanelor la păstrarea și promovarea realizărilor istorice și culturale (art. 33 alin (2) din Constituția RM).
Reiterăm că Grădina Publică Ștefan cel Mare are un grad triplu de protecție:
- este spațiu verde, și astfel este protejată de legislația cu privire la ocrotirea spațiilor verzi;
- este monument din patrimoniul cultural și istoric al RM fiind inclusă în Registrul Monumentelor. Iar terenul pe care se află clădirea Cafenelei Guguță prin decizia CMC nr. 6/28 din 27 iunie 2013 face parte din suprafața Grădinii Publice, și se bucură de protecția legislației cu privire la ocrotirea monumentelor.
- face parte din nucleul istoric al orașului Chișinău, inclus în Registrul Monumentelor, și astfel se bucură de protecția legislației cu privire la ocrotirea monumentelor.
În acest sens, avizarea unei clădiri de 8 etaje în Grădina Publică este o intervenție abuzivă și încalcă dreptul cetățenilor la spațiu public, la spațiu verde, și la patrimoniu cultural și istoric.
5. vizează obligațiile persoanelor de a proteja mediul înconjurător, conserva şi ocroti monumentele istorice şi culturale (art. 59 din Constituția RM).
Această obligație a fost exercitată de către cetățenii care au înaintat petiția către MECC, iar apoi de Ana Popa (OG) și A.O. Save Chișinău care au participat în proces ca intervenienți accesorii.
Ținând cont de faptul că avizele CNMI, aprobarea MECC, și în consecință Certificatul de Urbanism pentru construcția din str. Maria Cebotari 20, au încălcat prevederile legale cu privire la ocrotirea spațiilor verzi și a patrimoniului cultural și istoric și au vizat atingerea substanțială a interesului public, reieșind din prevederile Codului Administrativ, se aplică termenul de retragere a actelor ilegale, care este de un an din momentul în care autoritatea publică află despre toate faptele necesare unei decizii de retragere (art. 144 alin. (1) și alin (6) din Codul Administrativ).
Temeiul 5: autoritățile care au retras documentația de proiect pentru construcția din str. M. Cebotari 20, au încălcat procedura de cercetare din oficiu și de investigare a probelor.
Contra-argument:
Codul Administrativ prevede excepția de la procedura obligatorie de efectuare a cercetării din oficiu și a investigării.
Astfel, art. 22 alin (2) prevede că faptele deja cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată competente, faptele general notorii și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, pînă la proba contrarie. Or ilegalitatea actelor administrative emise anterior erau vădit fapte general notorii și prezumate din legislația cu privire la competențele administrației publice locale, cu privire la competențele MECC și funcțiile CNMI, cu privire la spațiile verzi și cu privire la ocrotirea monumentelor istorice.În același mod, art. 85 alin (4) prevede situația când autoritățile publice nu au obligația de a investiga probele. În cazul nostru, relevantă este lit. c) din acest articol, potrivit căreia, în cazul unor proceduri cu caracter de urgență, întemeiate pe interesul public, dacă faptele au fost stabilite și în mod evident nu sînt contestabile, autoritățile nu au obligația efectuării investigației.
IV. CONSTATĂRILE INSTANȚEI
1. Ce constată instanța despre terenul pe care se află cafeneaua Guguță?
Instanța afirmă că Guguță nu este parte a Grădinii Publice iar drept argument invocă faptul că anexa la certificatul de urbanism pentru proiectare din 04 octombrie 2018, privind elaborarea studiului de fezabilitate pentru revitalizarea Grădinii Publice „Ștefan cel Mare și Sfînt”, vine în contradicție cu concluziile CNMI privind includerea imobilului disputat în speță în teritoriul Grădinii Publice „Ștefan cel Mare și Sfînt”.
Comentariu: Constatările instanței țin în mare parte de încălcările de procedură ale autorităților publice pârâte decît de temeiurile materiale ale speței – adică de statutul cafenelei și de faptul dacă cafeneaua se află în hotarele Grădinii Publice, și dacă în consecință se bucură de protecția de care se bucură Grădina Publică în conformitate cu legislația cu privire la spațiile verzi și legislația cu privire la ocrotirea monumentelor. În plus, credem că acest argumentul invocat de instanță este total nepotrivit, întrucât un studiu de fezabilitate al Grădinii Publice nu este un act administrativ cu putere juridică, iar decizia CMC este!
2. Ce constată intanța în legătură cu încălcările de procedură ale autorităților publice pârâte?
Conform art.44 alin.(1) – (3) din Codul administrativ, se impune ferma concluzie că SRL „Regata Imobiliare” urma în mod imperativ să fie atrasă în procedura administrativă inițiată în vederea anulării actelor administrative individuale favorabile emise la cererea beneficiarului SRL „Regata Imobiliare. Soluția privind abrogarea deciziilor și avizelor nu a fost comunicată în mod prioritar SRL „Regata Imobiliare” nici după adoptarea ei. Conform art.118 alin.(1)-(3) din Codul administrativ, motivarea este operaţiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual.
Comentariu: Practic, instanța de judecată a elucidat neajunsurile pârâților și a concluzionat că acestea sunt suficiente pentru a admite acțiunea în anulare. Just, însă nu credem că este suficient în această speță. Dincolo de necesitatea de respectare a procedurii legale (ordinii întregului proces), instanța de judecată a omis să se expună asupra sorții monumentului istoric, limitându-se doar la examinarea probelor prezentate de reclamant. Or, după cum cunoaștem, noul Cod Administrativ schimbă comportamentul judecătorului de la unul pasiv la activ, de aflare a adevărului judiciar în contencios administrativ. Potrivit art. 219, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din inițiativă proprie, în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța va depune toate eforturile pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cerințelor neclare, formularea corectă a acestora și completarea datelor incomplete în vederea constatării/aprecierii stării de fapt.
În consecință, în momentul cînd pârâții au invocat măsura ocrotirii monumentului din partea statului, instanța urma să dea o apreciere minuțioasă acestei situații, ceea ce a omis să facă.
3. Ce constată instanța despre temeiul revocării avizelor și certificatului de urbanism?
Materialele dosarului nu permit identificarea studiilor, cercetărilor sau oricăror rapoarte reținute de CNMI în vederea determinării impactului construcției în cauză asupra Grădinii Publice „Ștefan cel Mare și Sfînt” și nu poate fi elucidat motivul pentru care a fost răsturnată percepția CNMI asupra chestiunii date. În speță lipsesc acele fapte survenite ulterior, în bază cărora autoritatea publică pârâtă ar fi îndreptățită să revoce certificatul de urbanism pentru proiectare.
În mod logic și firesc anume decizia CNMI și nicidecum demersul MECC cu nr.05/2-09/6488 din 13 noiembrie 2019 putea fi reținută drept motiv de revocare a certificatului de urbanism, în caz contrar demersul putea fi reținut drept temei decît doar în situația în care viceprimarul ar fi în subordinea MECC și ar executa demersurile adresate.
Comentariu: Unica normă din CA care invocă faptul că studiile sau cercetările pot sta la baza unor decizii ale autorităților publice este art. 85 alin (4) lit b). Conform acestei reglementări, autoritățile publice nu sunt obligate să efectueze investigații pentru clarificarea stării de fapt dacă faptele rezultă din studii sau cercetări accesibile publicului. Ori, tot acest articol prevede la litera c) că autoritățile nu sunt obligate să efectueze investigații pentru elucidarea stării de fapt în cazul unor proceduri de urgență, întemeiate pe interesul public. Ori, tocmai interesul public a fost invocat de autoritățile publice pârâte.
Nu considerăm oportun nici argumentul instanței ce ține de faptul că certificatul de urbanism putea fi revocat în baza deciziei CNMI și nu a demersul MECC. Reiterăm că CNMI doar votează pentru emiterea avizului iar MECC este organul care eliberează avizul. Respectiv, puterea juridică a avizului CNMI este conferită de către MECC. Ținând cont de faptul că certificatul de urbanism nu poate fi eliberat fără avizul CNMI și aprobarea MECC în zonele de protecție a monumentelor, considerăm că este justă revocarea CU în baza demersului MECC.
4. Ce constată instanța despre interesul public vizat?
Într-un stat de drept, indiferent de circumstanțele speței, autoritatea publică nu poate să decidă asupra oportunității emiterii unui act administrativ reieșind doar din necesitatea satisfacerii opiniei publice, iar schimbarea componenței nominale a unei instituții nu trebuie să afecteze legalitatea actelor emise de aceasta, decît în condițiile stabilite de LEGE.
Comentariu: În textul hotărîrii este reflectată neproporțional poziția și argumentele părților. Practic, din 13 pagini dedicate ”argumentelor părților”, poziția autorităților pârâte este rezumată la un paragraf, argumentele intervenienților accesorii este omisă fiind doar indicat faptul că intervenienții au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar restul 12 pagini descriu în detaliu poziția și argumentele RI. Credem că în acest sens, instanța a eșuat să dea dovadă de imparțialitatea, ori asta este unul dintre principiile fundamentale ale actului justiției.
Mai mult decît atît, credem că instanța a refuzat să înțeleagă și să aplice normele legale cu privire la interesul public și apărarea acestuia, prezentând interesul public într-o formă distorsionată de ”opinie publică”. Ori, opinia publică nu are putere juridică, pe cînd interesul public are putere juridică, fiind reglementat în Codul Civil, Codul Administrativ, Legea cu privire la integritate, Legea cu privire la parteneriatul public-privat etc.
V. CE A HOTĂRÂT INSTANȚA?
Anulează ca ilegală decizia CNMI din 16 octombrie 2019 privind „abrogarea deciziilor și avizelor CNMI aprobate în cadrul ședințelor nr.1 din 17.01.2019 și nr.12 din 19.07.2018, pentru schița de proiect din str.Maria Cibotari, nr.20, aprobată la 18 octombrie 2019 de MECC.
Anulează ca ilegală dispoziția Viceprimarului mun. Chișinău, nr.883-d din 24 decembrie 2019 „cu privire la revocarea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.814/18 din 18.12.2018” și dispoziția nr.353-d din 21 iulie 2020 „cu privire la completarea dispoziției nr.883-d din 24 decembrie 2019”.
VI. ESTE OARE CAUZA GUGUȚĂ PIERDUTĂ?
Cu siguranță că nu! Iată ce putem face în continuare:
- Este bine că autoritățile publice să facă uz de concluziile instanței mai ales de neajunsurile de tipul: necesității atragerii în proces administrativ a persoanelor interesele cărora pot fi afectate iar procedura și temeiurile decizionale să fie clare și respectate.
- Deși Hotărârea Judecătorească examinată anulează avizele autorităților favorabile interesului public, această nu interzice emiterea noilor decizii motivate de revocare a actelor ilegale în speță.
- Statutul CNMI și avizele emise urmează a fi reglementat în mod mai detaliat și conchis, pentru întărirea rolului său de protejare a patrimoniului. În sensul în care, avizele să fie considerate drept acte permisive și să fie emise în baza procedurii publice și transparente, la fel ca și procedura revocării să-și găsească reflecție în cadrul normativ.
- În temeiul protejării și conservării monumentului Grădina Publică, clădirea cafenelei Guguță poate fi expropriată. Reiterăm că Legea Nr. 488 din 08.07.1999 prevede dreptul statului de expropriere pentru cauza de utilitate publică. Art. 5 alin (1) lit m) din prezenta lege prevede că se consideră de utilitate publică lucrările de: salvare, protejare şi punere în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii.
- PMC trebuie să solicite înscrierea în Registrul Bunurilor Imobile a Cafenelei Guguță în hotarele Grădinii Publice. Conform Deciziei CMC din 2013 prin care au fost stabilitate hotarele Grădinii Publice, se solicita oficiului cadastral teritorial Chișinău să înregistreze și să opereze modificările cu privire la suprafața și hotarele Grădinii Publice. Totodată responsabil pentru controlul prevederilor prezentei decizii era numit viceprimarul de ramură al mun. Chișinău, care pe atunci era Nistor Grozavu. Apare întrebarea rezonabilă, de ce după 9 ani de la adoptarea acestei decizii, încă nu există înscrierile necesare în Registrul Bunurilor Imobile?! De ce persoanele responsabile pentru executarea acestei decizii n-au fost trase la răspundere pentru neexecutarea atribuțiilor și pentru neglijența funcției?!
- În temeiul lipsei de bună credință a locatorului, CMC poate rezilia contractul de locațiune cu chiriașul.
Consultație juridică urbană de Anatolii Albin și Lilia Nenescu
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului ”Biroul de organizare Comunitară”, cu sprijinul financiar al Fundației Soros Moldova.
Opiniile exprimate în cadrul acestui material țin de responsabilitatea CADP și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației.
